happiness

happiness

joi, 26 martie 2015

avem vise, cu totii avem vise. sunt vise in casele fiecaruia, inghesuite sub saltele noastre, inghesuite acolo in fiecare noapte, impaturite frumossau mototolite. incercam de multe ori sa le ascundem de ochii lumii. unele ajung sa fie pierdute pe veci , din cauza ca raman acolo, in saltelele noastre, mult prea mult timp, strivite sub greutatea temerilor si insecuritatilor si fricilor noastre, de cele mai multe ori create de prea multele noastre ganduri , vise  condamnate pentru totdeauna din cauza indoielilor din inumile noastre
cateodata isi contempla mainile de parca atunci le-ar fi vazut pentru prima oara in viata eisi de parca erau ceva strain de corpul ei. deseori se intreba de destin se ascund in liniile desenate in palma ei. pna cand intr-o zi , cand, mana ei se potrivi  in palma lui. iar liniile se potrivira perfect 
dupa ce vei avea un copil va trebui sa iti aduci aminte mereu ca el este al tau. insa nu iti apartine. de cand se naste , trebuie sa il lasi sa devina o persoana libera 

duminică, 21 august 2011

6 februarie 2011 In 29 ianuarie m-am urcat in tren... dupa vreo doua ore de frig si stres prin gara Yaroslavska dar pot sa spun ca a meritat asteptarea. Trenul e super ok, curat, doamna insotitoare de la vagon la fel, m-a servit cu apa, ceai , chiar si cheie de usa si totul e ok. Am televizor in compartiment si ce e mai important priza de 220, asa ca acum dupa ce am baut un ceai si am ciugulit ceva m-am apucat de scris.
E 8:30 dimineata totul e alb afara, padure de mesteceni cat vezi cu ochii si cate un catun ratacit. In rest zapada si totul eincremenit. Azi noapte , am deschis ochii la un moment dat si eram intr-un oras in care am vazut pe un deal in departare cateva biserici luminate ca ziua si impunatoare.  Daca rusii astia au ceva ... atunci au niste biserici adevarate.
Am facut poze, am privit oamenii prin gari... inghetati, e frig, totul, dar totul e alb, e zapada mare aici cam 40-60 cm, mai trec din cand in cand pe culoar oameni care vand diverse ... si se uita cu ochii mari la mine vazandu-ma in pantaloni scurti ...
Seara... am incercat sa stau treaz cat mai mult dar cred ca nu e bine pt ca trebuie sa tin ritmul cu schimbare de ora, cand am deschis ochii azi dimineata la 4 era lumina ca la 12 la pranz asa ca diseara ma voi intinde mai repede. Mai mult am constatat ca, pe panoul cu traseul ora 23:30 la care ajunge trenul la Vladivostok este ora Moscovei deci vom vedea...

Citesc, ma uit la cate un film, ma uit afara cat imi permite ziua, caci e scurta aici... am vazut deseori copaci cu coaja roasa ...semn ca circula animale dar inca nu am vazut nimic...Peste tot se vad semne ale prezentei omului dar am senzatia ca aici e cam intrecut de natura... firave incercari de a curata drumuri, acoperisuri de case si garaje ce stau sa se prabuseasc din cauza greutatii zapezii.
Tocmai a trecut o doamna care vindea caciuli de blana ...:))) trebuia sa imi cumpar si eu una pt cand ajung la Vladivostok ... E 8:30 dupa ceasul meu... dar am senzatia ca ora locala e 12 ... oricum de cand am plecat din prima seara nu am vazut soarele a nins incontinuu si vad ca abia acum s-a mai pototlit... dar nu e senin... aseara m-am tot uitat doar, doar voi vedea aurora boreala dar degeaba... cred ca trebuie sa fie senin si poate trebuiesc si alte conditii. Am sa mai urmaresc...
E 10 ... pe ceasul meu... nu mai ninge... urmeaza sa oprim 15 minute... apoi la ora 15 inca 40 de minute ... am sa cobor si eu sa iau aer... sa misc picioarele astea amortite... se intuneca din ce in ce mai repede  si se lumineaza tot mai devreme ...as fi vrut sa am internet mi-ar fi fost mai usor sa scriu in fiecare zi ceva ...dar asta e, e bine si asa ...sunt singur inca in compartiment...si e ok...e cald... 
E apa calda de ceai la capatul vagonului e un samovar ...vechi si frumos care incalzeste apa cu lemne... tot timpul e apa fiarta sa poti sa iti faci ceai, cafea sau ciocolata...

Da marti 1 februarie... e lumina de la ora 2 dimineata ma tot gandesc cum are sa fie la Vladivostok, trenul urca de azi dimineata suntem intr-o regiune de munte si peisajul se schimba mereu , mestecenii au lasat locul brazilor, zapada e mai mare, sate pe creste 
de dealuri. Aseara am incercat sa pun capul jos mai repede dar nu am reusit, m-am sucit cand pe-o parte cand pe alta pana pe la 2 dimineata cand s-a luminat si abia apoi am adormit .

Miercuri 2 feb
Inca sunt singur in compartiment si sper sa raman asa pt ca e mult mai comod... in primul rand din punctul de vedere al bagajelor si lucrurilor de valoare apoi datorita lucrurilor imprastiate pe aici prin compartiment. Am urcat un platou muntos... nu stiu cum se numeste , nu am nici o harta si imi pare rau ca nu am salvat una macar sa cam vad pe unde sunt... Astept sa vad caciulile de blana ale doamnelor din Moscova alergand pe campii pe aici dar inca nu am vazut nici una, astept sa vad tigrul siberian desi cred ca nu am sa il vad ... si de asemenea astept seara de seara sa vad o sclipire a aurorei...dar inca nu am vazut...
Si uite,m-am dereglat cu somnul si cu ora... gata. La ceasul de pe mana e 2 dimineata, afara rasare soarele si eu ma uit pe peron undeva pe malul lacului Bailkal...  peron plin cu oameni care asteapta venirea trenului ca sa poata vinde ceva peste afumat. 
Cred ca e una din principalele indeletniciri aici pe malul lacului. Urmeaza Ulan Ude, pe la 8. De vreo ora si jumatate ocolim lacul... e frumos asa inghetat... imi imaginez ce frumos e vara locul asta... plin cu verdeata , cu tantari :)))... am vazut un teren 
de hochei improvizat facut pe apa inghetata si chiar si urme de masina. Mai intram in cate un tunel si da, efectiv am inconjurat lacul ..vad acum partea pe unde am venit

Joi 3 febr
Hei...a mai trecut o zi ... sunt singur in compartiment si in vagon vad... doar eu cu insotitoarea de vagon si un nene care se ocupa cu ceva la trebul asta ca in fiecare statie se da jos si verifica diverse. Mai am o zi si jumatate. M-am gandit mult la cei de acasa azi, la drumul acesta, la zilele cevor veni si la cele ce au trecut. Astept acum sa ajung la vladivostok si sa vedem ce se intampla mai departe.
Poate ca asta e frumuseatea unei calatorii de genul asta...faptul ca niciodata nu stii ce e mai incolo...desi acum rezervarile s-au cam terminat, si va trebui sa imi fac planul singur, o sa vedem ce se mai intampla.

Cam asta incheie primul pas...calatoria cu trenul spre Vladivostok... a fost nteresanta... poate vara ar fi fost mai bine caci ziua era mai lunga ... si poate intr-adevar merita sa cobori ici si colo sa vezi... trenul ce sa mai spun despre el...foarte ok...foarte curat, in vagon aici se da cu aspiratorul in fiecare zi in fiecare compartiment, chiar daca e cineva sau nu ...toaleta ok.. curat...am sa fac si poza sa va arat( am uitat ) ... apa fierbinte pt ceai, cafea, ciocolata cand vrei...24/24... in fiecare gara unde opreste este lume pe peron care vinde mancare specifica locului sau sunt chioscuri si magazine deci mancarea nu e o problema...plus vagonul restaurant in care poti sa mamanci...eu am avut bilet cu o masa inclusa...cina, si am comandat aici, in compartiment pentru ca nu erau vestici cu care puteam sa stau de vorba in tren , da am comandat in compartiment, 
in fiecare seara am avut ciorba ...ruseasca,  si felul doi invariabil orez cartofi macaroane cu carne, snitel friptura, plus salata plus o caserola cu un plic de ceai , unul de cafea, o napolitana, biscuiti, unt si dulceata, din acelea im cutii mici.
asa ca mancare este...bere si vodka este, ceai si cafea gasesti la insotitorul de vagon , la jumatate de pret din cat e in vagonul restaurant ( trebuie sa traiasca si ei , nu? ) deci totul e super ok...
Singura problema a fost cu masa ca la un moment dat veneau dimineata si intrebau doriti sa va aducem cina? ( din cauza fusului orar)... deci cam ciudat dar distractiv altfel
mai am 16 ore si ajung... nu am vazut aurora boreala, cred ca trebuie sa fii in nord mult pt asta,  poate mult mai aproape de aproape de cercul polar ...am sa ma uit pe harta...si acum incep sa ma gandesc la Koreea, la ce va fi acolo....am sa o iau usurel...incet... fara graba sa vad ce si cum e cu cazarea, cu ferry spre Japonia...am sa va tin la curent
am citit mult zilele astea, am scris si cateva randuri, am urmarit ceva filme ce le-am avut pe disc cu mine...
De acum gata cu leneveala ...spre tarile calde...:)

Traseu Transsiberian : Vladimir 209km - Nizhny Novgorod 461km - Kotelnich 830km  - Kirov 917km - Glazov 1125km - Belezino 1154km - Perm 1397km - Ekaterinburg 1778km
Tyumen 2104km - Ishim 2393km - Nazyvaemskaya 2520km - Omsk 2676km - Barabinsk 3000km - Novosibirsk 3303km - Taiga 3532km - Mariinsk 3680km - Bogotol 3813km - Achinsk 3881km 
Krasnoyarsk 4065 km - Ilanskaya 4344km - Taishet 4483 km - Nizhneudinsk 4647km - Zima 4902km - Angarsk 5133km Irkutsk Sort 5145km - Irkutsk 5153km - Slyudyanka 5279km ( lacul Baikal) - Baikalsk 5360km - Ulan Ude 5609km Mozgon 6022km - Chita 6166km - Karymskaya 6262km - Zabaikalsk 6555km - Mogocha 6876km - Skovorodino 7275km - Belogorsk 7835km - Birobidzhan 8320km ( traversare raul Amur peste cel mai lung pod de pe linia transsiberianului 2612 metri) Khabarovsk 8493km ( la granita cu China cel mai aproape punct 3 km ) - Vyazemskaya 8621km - Ruzhino 8902km - Ussurisk 9147km - 
Vladivostok 9259km ( 6 zile 5 ore si 19 minute).

As mai merge odata...sincer...asa mult mi-a placut.
Urmeaza Vladivostok...

27 ianuarie 2011 ... Deci iata-ma ajuns si aici ...la Moscova, capitala Imperiului sovietic.... Am coborat din nori, brusc, cu avionul intr-un decor cenusiu, intre niste case micute si nori  grosi. Aceleasi strazi cenusii si prin oras, acelasi taxi care nu respecta aproape nici o regula de circulatie... Las deoparte stresul cu teroarea zilelor noastre, ati vazut la tv nu mai scriu ...
Ma uit de sus de la fereastra hotelului in jur si am impresia ca sunt intr-un joc PC
gen Stalker, cu decor rusesc... si imi dau seama acum cat de bine sunt studiate si gandite...
Una peste alta, Moscova e frumoasa, are un aer aparte, un aer de capitala, cladirile sunt impunatoare chiar daca sunt comuniste in marea lor majoritate, strazile sunt largi si de cele mai multe ori imposibil de traversat altfel decat subteran. 
Da, se vede totusi frumusetea, se vede in aerul celor ce o locuiesc, in cladirile vechi de pe centru, in pasii celor ce ii calcain picioare frumoasele si impunatoarele statii de metro, dupa doamele elegante cu blanuri scumpe si palarii pufoase ( care odata alergau prin taiga) ce se plimba alene pe esplanadele Kremlinului.
Bisericile te coplesesc si iti dau impresia cand intri  ca esti mai aproape de cele ceresti... iar Mausoleul lui Lenin iti aduce mereu aminte de vremuri furtunoase ale istoriei noastre si nu numai...iar Piata Rosie va fi mereu rosie... 
Am vazut chiar si "cizme rusesti"... la Lenin cand am intrat,  pe langa un control extrem de sever (ceea ce dovedeste ca inca inseamna ceva Lenin pt rusi), am vazut si cizme rusesti in adevaratul sens ...in picioarele soldatilor ce pazesc si te ghideaza prin mausoleu...

Mama Rusia


18 ianuarie 2011 ... Deci...mai am o saptamana si am decolat spre est, spre infricosatoarea Siberie, spre fastuoasa Moscova...spre o aventura care nu stiu unde ma va duce... . Vom vedea in zilele si lunile ce urmeaza ce se va intampla cu mine. Deocamdata am sa scriu aici si tot aici am sa aduc si poze ...cateva macar. Stiu ca multi dintre voi o sa cititi, poate unii veti astepta mai mult dar nu am de gand sa scriu o carte din mers, si nu, nu un ghid turistic ...doar sa notez niste impresii de calatorie si apoi am sa vad ce voi face cu ele.
Planuiesc aceasta calatori e de 2 ani si jumatate deja, o parte dintre voi au aflat doar acum de ea...sa ma iertati dar unele lucruri trebuiau tinute sub tacere :)...

Calator...


     Acum vreo 2 ani si ceva am decis intr-un moment de inspiratie venita de undeva de sus, cred, sa incerc sa plec intr-o calatorie. Nu in o calatorie de afaceri ci in una de regasire. Una in care sa vad si sa caut semnificatii noi ale cuvantului calatorie, nu cea prin magazinele si prin invechitele si arhicunoscutele orase ale batranei Europe sau plajele insorite ale Mediteranei.
     Zis si facut... Am revazut mintal doua din cartile cu care am crescut si anume Doi ani de vacanta si Ocolul pamantului in 80 de zile. Am inceput sa calculez, sa studiez si sa proiectez mintal evenimente si trasee, locuri si oameni, aventuri si frici si am decis ...primul popas va fi Moscova.
     Ce a urmat...veti citi in paginile care vor urma.